Mânăstirea Dealu

Printre monumentele de seamă ale României, la loc de cinste se află şi biserica Mănăstirii Dealu – împreună cu întregul ansamblu arhitectural restaurat cu mai bine de cincizeci de ani în urmă.

Prima biserică datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pe locul ei domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a construit o prea măreaţă biserică din cărămidă placată cu piatră şi împodobită în chip deosebit.

Ea avea să fie luată ca exemplu de către urmaşul lui Radu, Neagoe Basarab (1512-1521), atunci când a ridicat biserica episcopală din Curtea de Argeş. Numai că sobrietatea clasică a vocabularului decorativ întâlnit la Dealu avea să fie abandonată în favoarea unei încărcături de tip baroc – dar care a încântat în chip deosebit pe contemporanii lui Neagoe şi pe urmaşi deopotrivă.

Se ştie despre uciderea marelui voievod în Câmpia Turzii, undeva în Ardeal şi despre faptul că a fost decapitat, iar trupul i-a fost batjocorit şi lăsat să zacă undeva, în afara taberei. După trei zile, nişte sârbi îl îngropară pe furiş, iar capul a fost luat de către comisul Radu Florescu – cel care îl ajutase pe Mihai Viteazul ca să-si prezinte candidatura, când fusese numit domn al Ţării Româneşti – şi îngropat la Mănăstirea Dealu, lângă tatăl său, peste mormânt fiind aşezată o piatră prin grija lui Radu Buzescu.