Mănăstirea Viforâta

Ȋn inima Târgoviștei de astăzi, foarte aproape de ruinele vechii Curți Domnești, se ridică, în mijlocul unei incinte înconjurate cu un zid înalt, construit din cărămidă și bolovani de râu, o impunătoare biserică ce își avântă spre cer turlele albe, bogat împodobite cu bumbi din ceramic, smălțuite. Apariția ansamblului mănăstirii Stelea, ridicat de Vasile Lupu în anul 1645, constituie un reper important în evoluția arhitecturii din Ţara Românească. Ansamblul reunește mai multe monumente: turnul clopotniță, casa egumenească, numită și Casa Nifon, corpurile de chilii, ruine ale zidului de incintă, biserica dar și un muzeu. Această mănăstire se înscrie ca o prezență semnificativă în valorosul tezaur cultural-istoric al Târgoviștei.

Printre monumentele de seamă ale României, la loc de cinste se află şi biserica Mănăstirii Dealu – împreună cu întregul ansamblu arhitectural restaurat cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. Prima biserică datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pe locul ei domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a construit o prea măreaţă biserică din cărămidă placată cu piatră şi împodobită în chip deosebit. Ea avea să fie luată ca exemplu de către urmaşul lui Radu, Neagoe Basarab (1512-1521), atunci când a ridicat biserica episcopală din Curtea de Argeş. Numai că sobrietatea clasică a vocabularului decorativ întâlnit la Dealu avea să fie abandonată în favoarea unei încărcături de tip baroc – dar care a încântat în chip deosebit pe contemporanii lui Neagoe şi pe urmaşi deopotrivă. Se ştie despre uciderea marelui voievod în Câmpia Turzii, undeva în Ardeal şi despre faptul că a fost decapitat, iar trupul i-a fost batjocorit şi lăsat să zacă undeva, în afara taberei. După trei zile, nişte sârbi îl îngropară pe furiş, iar capul a fost luat de către comisul Radu Florescu – cel care îl ajutase pe Mihai Viteazul ca să-si prezinte candidatura, când fusese numit domn al Ţării Româneşti – şi îngropat la Mănăstirea Dealu, lângă tatăl său, peste mormânt fiind aşezată o piatră prin grija lui Radu Buzescu.